Votul ignorat şi preţul dezbinării
Niciodată în istoria postdecembristă societatea nu a rămas așa de dezbinată ca după 6 decembrie 2024
După 35 de ani cu alegeri mai mult sau mai puțin democratice, mai mult sau mai puțin libere, în urma cărora am fost mai mult sau mai puțin mulțumiți, ne-am conformat atât noi alegătorii, cât și clasa politică, chiar dacă pe ici pe colo au mai fost supărări și manifestații de stradă nebăgate în seamă. Manifestații au avut loc și în ianuarie 2025 tot nebăgate în seamă.
S-a votat fie din convingeri politice, fie din directive de partid, fie influențați de un primar, de un președinte de consiliu județean, fie din simpatie față de stânga ori de dreapta sau centru și de ce să nu spun pe un litru de ulei, un kilogram de zahăr ori chiar pentru o anumită sumă de bani. S-a votat față de o persoană sau convinși de capacitatea și realizările acesteia, promisiuni ori carisma unui candidat sau altul. Cu toate acestea după alegeri rămâneam OAMENI și ironiile, înțepăturile, diferitele catalogări mai mult sau mai puțin jignitoare erau date uitării și ne vedeam de viață.
După toate acestea așadar, a trebuit să se miște puțin altfel lucrurile decât și-a dorit clasa politică de pe plaiul nostru mioritic și cel mai probabil și cea europeană și nemulțumiții având pârghiile necesare pe care le-au șlefuit după chipul și asemănarea lor, au spulberat votul a nouă milioane de români din țară și de pretutindeni. Cu alte cuvinte au ignorat cu bună știință tot efortul celor care au mers la vot, cheltuindu-se milioane de euro, mai concret 1,39 miliarde de lei, în condițiile în care nu cu multă vreme în urmă se vorbea de introducerea obligației de a vota pe fondul unui absenteism din ce în ce mai mare și au anulat alegerile. Din punctul meu de vedere absenteismul a fost primul semnal (elegant) de lehamite transmis de români față de clasa politică ce nu a fost luat în seamă. Așa cum nu a fost luat în seamă nici referendumul privind reducerea numărului de senatori și deputați. Diferența dintre societate și clasa politică este că aceasta a înțeles mesajul transmis de politicieni, că nu contează voința alegătorilor și că lucrurile vor fi doar așa cum vor ei și în decembrie au făcut prin vot două lucruri. Pe de o parte și-au impus în turul doi un anume candidat și pe de altă parte, eliminând candidații partidelor care i-au ignorat atâta timp și atât de dureros, demonstrând astfel puterea votului. Aceasta i-a speriat pe decidenți.
Nu-i mai puțin adevărat că noi societatea lăsându-ne în jocul lor (eu mă simt vinovat de asta) le-am indus ideea că vor fi veșnici la putere, că nu știm, nu putem, nu vrem să fie altfel și la prima neascultare ne-au pedepsit cu anularea voinței noastre ba mai mult ei cred că ne-au făcut un bine. Câtă vreme lucrurile au ieșit cum au vrut ei noi am răbdat, când lucrurile s-au schimbat, ei ne-au pedepsit. Asta e diferența dintre ei și noi. Dar în urma acestora a mai rămas ceva. Pedeapsa lor vine la pachet cu dezbinarea dintre noi. Societatea a rămas împărțită în două tabere mai mari și câteva mai mici care aproape nu se suportă una pe alta, la care participă cu „brio” o parte a celei de a patra puteri în stat; presa (scrisă, audio, video) ca să nu mai vorbim de rețelele social-media.
Continuarea catalogărilor jignitoare de-o parte și de alta, și nu am să le numesc, duce la perpetuarea stării de conflict social, ceea ce poate conduce la escaladarea lui, la o luptă fratricidă. E ultimul lucru de care am avea nevoie. Dar cum să elimini acest conflict decât prin una din singurele două metode; ignorare (lasă că e bine și așa), cum am făcut atâția ani sau răspunzând atacurilor cu alte atacuri până la lupta propriu zisă? Cei care ne-au adus în starea asta știu aceste lucruri, știu că există riscul escaladării, dar continuă ignorarea pentru că ei nu vor fi afectați.
Niciodată în istoria postdecembristă societatea nu a rămas așa de dezbinată ca după 6 decembrie 2024.
Fiecare dintre noi avem dreptul la opinie și pe baza respectului reciproc să o enunțăm. Acum însă e un pericol să te pronunți a fi de o parte sau alta. Discuțiile nu pot avea o desfășurare fără invective, fără jigniri chiar și în platourile televiziunilor. Celebra definiție a democrației afirmată de Ion Rațiu „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“ar trebui să existe permanent în conștiința noastră.
Actuala clasă politică, aflată într-o decadență morală, profesională și spirituală, refuză cu încăpățânare să asimileze mesajul unei bune părți din societatea românească deloc neglijabilă.
Mai mult decât atât, amplifică dezbinarea ivită într-o astfel de situație, speculând blajinitatea de care acest popor a dat dovadă.
Adevărata deșteptare a noastră ar fi abia atunci când răbdarea greu încercată va lua sfârșit la un alt tur de scrutin punând ștampila acolo unde se regăsesc și nu din vechile metehne. Când, chiar și în condițiile neregăsirii pe listă a unui nume și prenume în care cred, desenează pe buletinul de vot un chenar, scriu numele celui dorit și aplică acolo ștampila VOTAT.
Depinde numai de noi chiar cu împotrivirea decidenților ca totul să decurgă pașnic iar nevoia de schimbare să fie înțeleasă și dorită de cât mai mulți dintre noi și acțiunea liberei conștiințe în cabina de vot să aducă schimbarea.
Despre autor
