VIDEO. Mărturia unei tinere după vizita la adăpostul de câini din Zalău: „Azi am ieșit din iad. Și iadul avea gratii”

 

De ani buni, Zalăul are un adăpost pentru câini. Oficial, este un loc unde animalele fără stăpân sunt sterilizate, vaccinate, îngrijite și pregătite pentru adopție. Neoficial – pentru unii dintre cei care au trecut pragul adăpostului de pe strada Fabricii -, este un loc al suferinței mute, un spațiu unde mila pare să fi murit demult.

În weekend, o tânără din Zalău a postat o mărturie cutremurătoare după ce a vizitat adăpostul. Spusele ei, dar și imaginile surprinse acolo, au tulburat zeci de suflete. „Azi am ieșit din iad. Și iadul avea gratii”, a scris fata într-o postare virală, însoțită de poze și video cu patrupede slăbite, speriate, ascunse în colțuri reci.

„Priviri goale. Mirosea a moarte. Când ne-am dezumanizat în halul ăsta?”

Cuvintele ei sunt ca o lamă pe conștiința noastră.

„Am fost azi în adăpostul public din Zalău. Ce am văzut acolo m-a terminat sufletește. Câini bolnavi, speriați, ținuți în mizerie, în întuneric. Trupuri chinuite, priviri goale, o tăcere sfâșietoare. Mirosea a moarte. În alte țări, asemenea locuri nici nu mai există. La noi, sunt plătite din banii noștri”, punctează Anamaria, tânăra din Zalău.

Aceasta a povestit cum a fost supravegheată strict la intrare, fără a i se permite nici măcar să se apropie de un pui pentru a-l mângâia. „Personal fără compasiune, suflete ascunse în spatele ușilor ferecate. Unde este iubirea? Unde este bunul-simț?”, se întreabă ea retoric.

Un strigăt pentru cei care nu pot vorbi

În postarea sa, fata face apel la umanitate:

„Dacă ești om… vino. Adoptă. Salvează. Vorbește. Fă ceva. Pune presiune. Nu mai permite să existe asemenea lagăre. Chiar și Dumnezeu ne spune să avem grijă de cei fără glas: «Cel drept are grijă de viața vitelor sale, dar inima celui rău este fără milă» (Pilde 12:10)”.

Nu e un caz izolat

Din păcate, nu este o părere singulară. O altă tânără, care a trecut recent pe la același adăpost, a confirmat starea gravă a lucrurilor: „Condiții mizere, căței terorizați și înfometați, angajați fără suflet. E un rai doar pentru cei care nu simt”.

Adăpostul din Zalău funcționează în subordinea Citadin Zalău SRL, are o capacitate de 50 de locuri, iar toate costurile sunt acoperite de Primăria municipiului. În teorie, este un spațiu de tranziție până la adopție. În practică, spun martorii, este un spațiu al uitării.

Vocea care rupe tăcerea

Postarea tinerei e un strigăt de alarmă. O voce care ne întreabă direct: Ce fel de oameni suntem dacă ignorăm suferința celor fără apărare? Dacă închidem ochii, și nu ușa adăpostului? Dacă alegem indiferența în locul compasiunii?

Poate e timpul ca aceste întrebări să nu mai rămână fără răspuns.

Mesajul sfâşietor al tinerei din Zalău

„Am fost azi în adăpostul public din Zalău. Ce am văzut acolo m-a terminat sufletește. Câini bolnavi, speriați, maltratați, ținuți în mizerie, în întuneric, departe de ochii lumii. Trupuri slăbite. Priviri goale. O tăcere sfâșietoare. Mirosea a moarte.

Când ne-am dezumanizat în halul ăsta?

În alte țări civilizate, conceptul de “adăpost public” în forma asta de lagăr de exterminare nici nu mai există. La noi încă funcționează pe banii noștri. Funcționari plătiți din taxele noastre administrează acest loc al groazei. Iar noi, cetățeni cu „pretenții europene”, abandonăm fără milă. Străinii vin și adoptă. Salvează. Iubesc.

La intrare, am fost supravegheată ca și cum aș fi vrut să fur ţarcul cu totul. Nu am avut voie nici măcar să intru să ofer o îmbrățișare unui pui. Doar am privit. Și sufletul mi s-a rupt. Personalul? De un caracter mizer. Fără pic de compasiune.

Aceste suflete nu trebuie ascunse. Trebuie expuse, promovate, iubite. Ar trebui organizate expoziții pentru adopții, campanii, porți deschise, nu gratii închise și uși ferecate.

Ajunge cu lagărele! Ajunge cu nepăsarea!

Dacă ești om… vino. Adoptă. Salvează. Schimbă viața unuia dintre ei și, fără să îți dai seama, o vei schimba și pe a ta.

Distribuie. Vorbește. Pune presiune. Să nu mai permitem niciodată să existe asemenea locuri în România.

„Cel drept are grijă de viața vitelor sale, dar inima celui rău este fără milă.” (Pilde 12:10)

Chiar și Dumnezeu ne-a lăsat scris că bunătatea se vede în felul în care ne purtăm cu cei care nu ne pot răspunde în cuvinte. El iubește animalele. Oare noi de ce am uitat?”.

 

Despre autor