În perioada 18 – 24 martie, s-au prezentat la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Zalău peste 1100 de pacienţi, cele mai întâlnite cazuri fiind plăgile, fracturile sau traumatismele (222 de cazuri), dar şi gastrita sau enterecolita au fost cazuri care i-au făcut pe sălăjeni să apeleze la serviciile de urgenţă.

De asemenea, infecţiile respiratorii au un număr crescut, anume 86 de pacienţi au ajuns la UPU Zalău cu această problemă.

 

Totodată, observăm un număr relativ mare de cazuri care s-au prezentat la urgenţe în urma unor muşcături de animale.

Cum diagnosticăm o infecţie respiratorie?

Simptomele infecțiilor de căi aeriene superioare apar după o anumită perioadă de la contactul cu persoana bolnavă, numită perioadă de incubație. Aceasta variază în funcție de agentul patogen implicat și de sistemul imunitar al pacientului.

Rhinovirusurile și streptococii de grup A au o perioadă de incubație de 1-5 zile, virusurile influenza și parainfluenza între 1 și 4 zile, în timp ce virusul sincițial respirator se manifestă după 7 zile. În mod normal, perioadă de incubație în cazul pertussis este de 7-10 zile dar, uneori, simptomatologia poate să debuteze și după 3 săptămâni. În cazul virusului Epstein-Barr (EBV) este și mai îndelungată, ajungând până la 4-6 săptămâni.

Infecțiile virale se manifestă prin secreții nazale abundente care inițial sunt seroase (albe, transparente), apoi devin mucoase (aspect gelatinos) și, în câteva zile, muco-purulente (galbene sau verzui). Starea generală este influențată de febră (care apare mai rar la adulți, dar mai frecvent la copiii cu infecții cu Rhinovirus), de respirație urât mirositoare, de durere la deglutiție (disfagie) sau durere în gât (odinofagie) și de dureri musculare.

Infecțiile bacteriene faringiene sunt frecvent produse de streptococul beta hemolitic de grup A și se manifestă prin disfagie și odinofagie, febră peste 38.3°C și inflamarea ganglionilor de la nivelul gâtului.

Infecțiile bacteriene rino-sinusale sunt destul de frecvente și la copii și se caracterizează prin secreții nazale persistente, care durează mai mult de 10 zile fără nicio ameliorare, ori care se ameliorează inițial pentru a se agrava ulterior și a se complica prin apariția febrei sau a tusei. Alteori, debutul poate fi brusc cu febră înaltă și rinoree abundentă timp de cel puțin trei zile consecutiv. La adolescenți și adulți se adaugă acuzele de durere și presiune, localizate la nivelul sinusului afectat.

Epiglotita este mai frecvent întâlnită la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 5 ani și reprezintă o urgență medicală. Ea se caracterizează prin apariția bruscă a următoarelor simptome: odinofagie, disfagie sau senzație de nod în gât asociate cu sialoree (hipersalivație), disfonie (răgușeală) ce poate merge uneori până la afonie temporară (pierderea vocii), tuse uscată sau dispnee fără tuse, febră, oboseală sau stare generală de rău.

Laringo-traheita și laringo-traheo-bronșita pot să apară la câteva zile după simptomele nazo-faringiene și se manifestă prin disfagie, odinofagie, senzație de nod în gât, disfonie sau afonie la care se adaugă tusea cu aspect convulsiv cu perioade de acutizare și care se intensifică noaptea.

Cele trei faze clasice ale tusei convulsive sunt următoarele:

• Catarală (7-10 zile), cu simptome predominante ale infecției de tract respirator superior;
• Paroxistică (1-6 săptămâni), cu tuse episodică;
• Convalescență (7-10 zile) de recuperare graduală.

 

Despre autor