Tezaurul pierdut și regăsit: Povestea incredibilă a creițarilor de la Șimleu Silvaniei
Un mic tezaur format din 30 de monede de argint găsit într-o fântână secată din Șimleu Silvaniei, dispărut între timp, a fost descoperit întâmplător după mai bine de 40 de ani
În lumea istoriei și a arheologiei, există momente când trecutul revine la viață în cele mai neașteptate moduri. Un astfel de moment a fost trăit de muzeograful Emanoil Pripon în 2020, când, într-o consignație din București, a dat peste un tezaur monetar pierdut de mai bine de 40 de ani. Povestea sa este una deopotrivă fascinantă și misterioasă, un fir narativ care ne poartă prin istoria monetară a României și prin peripețiile unor monede care au trecut prin mâini necunoscute, pentru a se întoarce, în cele din urmă, acasă.
Un tezaur descoperit și pierdut
În anul 1978, într-o fântână secată din Șimleu Silvaniei, a fost găsit un mic tezaur format din 30 de monede de argint, fiecare în valoare de 20 de creițari. Monedele, care circulaseră în Transilvania, dar și în Țara Românească și Moldova, erau în uz încă din vremea Mariei Tereza (1763) și până în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Dar, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, tezaurul și-a pierdut urma după descoperire. Cum a ajuns el în posesia lui George Buzdugan – fostul secretar general al Societății Numismatice Române, rămâne un mister. Cert este că, după moartea acestuia, monedele au trecut din mână în mână și, în cele din urmă, au ajuns într-o consignație de artă din București.
Întâlnirea întâmplătoare care a schimbat totul
Într-o seară de februarie 2020, muzeograful Emanoil Pripon și colegul său Szabo Attila se aflau la București pentru un stagiu de cercetare. Pe drumul spre Gara de Nord, au trecut pe lângă o consignație de artă. Deși ora închiderii trecuse, o lumină aprinsă și o siluetă în interior i-au determinat să intre.
O simplă întrebare despre monede a dus la un moment de revelație: într-un clasor cu monede, Pripon a descoperit un bilet pe care scria clar:
„Lot 30 x 20 creițari, mini-tezaur găsit la moara de apă din Șimleu Silvaniei, la data de 19 august 1979, într-o pungă din piele, după uscarea fântânii. Intrat în posesia lui Buzdugan în anul 1980”.
Pentru un istoric pasionat, a fost ca și cum trecutul îi vorbea direct. Fără să piardă timpul, muzeograful a început demersurile pentru a recupera monedele și a le readuce în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.
O fereastră spre trecut
Dincolo de misterul parcursului său, tezaurul de la Șimleu este valoros pentru ceea ce ne spune despre istoria economică a epocii. Monedele de 20 de creițari, cunoscute popular ca „sfanți” (de la cuvântul german zwanzig – douăzeci), au fost folosite pe întreg teritoriul românesc. În Țara Românească și Moldova, după 1830, ele deveniseră un etalon monetar, fiind folosite pentru plata impozitelor.
Dar cât valorau, de fapt, aceste monede? Cu 600 de creițari – cât totaliza tezaurul – în 1841 se putea cumpăra un porc la București, trei care de lemne sau se putea plăti salariul unui băiat de prăvălie pentru șase luni. Deși suma nu pare impresionantă azi, în acea vreme era considerabilă.
Întrebările care rămân
Deși tezaurul și-a găsit, în sfârșit, locul cuvenit în colecția muzeului din Zalău, întrebările persistă. Cine a ascuns monedele în fântână? De ce au fost uitate acolo? Cum au ajuns în posesia lui George Buzdugan?
Răspunsurile s-ar putea pierde în negura timpului, dar un lucru e sigur: povestea acestor monede ne arată cât de surprinzătoare poate fi istoria. Uneori, trecutul se ascunde la vedere, așteptând să fie redescoperit de cei care știu unde să privească.
Despre autor
