Senatorul sălăjean din partea POT – Liviu Fodoca – cere Primăriei Zalău, cu insistență, un sediu pentru biroul său de parlamentar
Atitudinea determina altitudinea - spunea un înțelept

233379_150662_stiri_birou-parlamentar
657 Vizualizari

Acum vreo 3 zile, am aflat de pe pagina de Facebook a distinsului nostru senator de Sălaj, reprezentant al mișcării Partidului Oamenilor Tineri, domnul Liviu Fodoca, despre o postare video referitoare la solicitarea  pe care a făcut-o către Primăria Municipiului Zalău în vederea atribuirii unui spațiu pentru biroul parlamentar din teritoriu.

Desigur, nu redăm și nici nu ne însușim  aici materialul filmat de pe pagina parlamentarului  deoarece acolo se prezintă o stare de fapt și  de poziții pe care nu ni le asumăm, dar dorim a le aduce spre cunoștință opiniei publice, spre bună și dreaptă  analiză și exprimare a părerilor vizavi de cele prezentate acolo.

Pe scurt, senatorul sălăjean Liviu Fodoca, așa după cum legea-i permite, a solicitat în urmă cu vreo 9-10 zile, Primăriei  Municipiului Zalău, atribuirea unui spațiu pe care să-l folosească aici în Zalău ca și birou de parlamentar.

Acum vreo trei zile, pe data de 28 ianuarie (data difuzării materialului filmat pe pagina sa de Facebook) a revenit la sediul Primăriei pentru a se intersa dacă s-a rezolvat ceva cu cererea sa. La intrarea în curtea primăriei senatorul Fodoca s-a întâlnit întâmplător cu viceprimarul Călin Forț, cel care îndeplinește ca interimar atribuțiile primarului de când fostul primar Ionel Ciunt a plecat la București ca deputat. Sigur, senatorul Fodoca, l-a luat la întrebări  din mers, pe „vicele” interimar Călin Forț.

Tot din  mers, Călin Forț i-a spus senatorului Fodoca, referitor la cererea sa, că se va rezolva în termenul legal de 30 de zile. Nemulțumit, după un schimb acid de replici cu Forț, senatorul a mers ca să facă o vizită inopinată la sediul PSD din Zalău ca să vadă ce și cum. Odată ajuns acolo, senatorul a constatat că sediul există, că este funcțional, că este mare, că scrie PSD pe el, că are câteva birouri.

Sălajul a trimis la București 4 deputați și 2 senatori. Doar doi dintre aceștia au reușit să treacă  pragul electoral de 21.116 de voturi. Ceilalți 4 parlamentari de Sălaj au obținut mandatele prin redistribuire

În Sălaj, Partidului Oamenilor Tineri a obținut 4.935 de voturi, deci, undeva la 4,83% din totalul voturilor valabil exprimate iar Liviu Fodoca, din partea mișcării POT a obținut prin redistribuire un post de senator.

În temeiul legii, senatorul are dreptul de a solicita un birou de parlamentar iar în temeiul legii, în baza unei cereri adresate Primăriei Municipiului Zalău. Așadar, potrivit HCL 41 din 18.02.2021, unde la CAPITOLUL III se stabilesc – Reguli specifice privind închirierea spaţiilor prin atribuire directă partidelor politice şi birourilor parlamentare Birourilor Parlamentare reprezentate prin senatori şi deputaţi care au fost aleşi în circumscripţia electorală – Sălaj.Pentru aceste spații se depun de către cei îndreptățiți și interesați, cereri scrise.

Așadar, autorităţile publice sunt obligate să răspundă petiţiei în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei în documentele autorităţii vizate, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă. Din punct de vedere legal, la petiţiile prezentate personal, data petiţiei este considerată data la care a fost înregistrată la unitatea destinatară.
În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o cercetare mai amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile.
Sigur, senatorul Fodoca, la supărare a mai făcut referiri și la alte cele, partide sau năravuri  care chiar nu aveau nimic a face cu năcazurile sale oarecum legitime.

Nimeni nu este mai presus de lege! – spune art. 16 aliniatul 2 din Constituția României. Așa scria și pe frontispiciul primăriei oarecând…

Ca  și o concluzie generală a faptului și vremurilor pe care le trăim, universal valabilă în toată România, am zice  că indiferent de rasă, etnie, poziție socială, convingeri politice, ranguri sau demnități, mai întâi din această absolut originală democrație românească ar trebui ca să ne învățăm îndatoririle și mult mai la urmă și doar după ce acestea se vor fi îndeplinit să știm a ne cere și drepturile.

Ca peste tot în România și în orice împrejurare care implică o oarecare gâlceavă , adevărul se situează mai mereu pe la mijloc

Deci, nici colo, nici dincolo. Cert este faptul că odată ajuns într-o anume demnitate, fără a mai analiza cum, pe ce căi, validitatea și competența ajungerii colo, ar fi musai necesară după cum spunea  Părintele Nicolae Steinhardt: „Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică educație, cultură, bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă și bună  înţelegere”.
Așadar  și mai ales ca persoane publice și ca aleși sau nealeși dar totuși  desemnați a fi în oarece demnități , să ne comportăm ca și atare, nu de alta, dar linia de demarcație între sublim și ridicol este foarte subțire și lesne poți cădea dintr-o extremă în alta.
Luând în considerare și mai ales că urmează o nouă campanie electorală, noi runde de alegeri, de dezbateri politice, de confruntări politice, să încercăm să le trecem cu demnitate și mai ales cu unitate și să nu folosim ciomagul vorbelor acolo unde ele sunt de prisos și nu doar că nu lămuresc și nu rezolvă treburile, ci le complică și le întărâtă.
 Ca și un fel de îndemn sau   invitație pentru toți actorii politici în general ,atât de la nivel național cât și local și mai ales pentru cei care sunt figuranți dar cu pretenții de actori ca într-un film de mâna a doua -este ca  să ne păstrăm decența și verticalitatea, moralitatea și buna purtare. Nu de alta, dar, peste toate nelcoșagurile, din noi, din fiecare, rămâne de pe urma noastră doar ceea ce am fost, am spus și-am oferit celor din juru-ne! Atâta va fi după fiecare ca și amintire! Bună sau rea, urâtă sau frumoasă, fiecare după cum face, așa va fi!
Și mai apoi, să nu uităm niciunii dintre noi cine am fost și cine suntem și mai ales de unde am pornit. Pentru că funcțiile, rangurile, titlurile și onorurile nu țin de cald și nici de meserie și mai ales nu țin o veșnicie.
Avem destule exemple în care unii „ s-au ajuns”- conjunctural, la un moment dat, pe cai mari și înalte demnități pe jilțuri domnești , nu întotdeauna pe meritocrație. Unii ajunși de la umilul stadiu de vânzători ambulanți de – ciungă – (n.r – în  traducere -gumă de mestecat -), chiloți  și petarde, la cap de pod, iar astăzi după ce le-a căzut steaua vremelnic norocoasă, s-au reîntors la origini unde și  locul acela vechi pe care l-au avut s-a ocupat și liber au găsit doar calea spre drumul de centură…
Aminte să luăm, căci cărțile din cărți se scriu dar viața bate filmul!
Și mai ales să nu uităm că:  Atitudinea determină altitudinea!

Despre autor