„Flacăra unui chibrit în gerul lumii” – Despre cum să nu lăsăm realitatea să ne ucidă idealurile
În gândul zilei de astăzi este speranţa faptului că încă mai există în lume, oameni născuţi, nu prefăcuţi, care se străduiesc în romantismul şi idealismul lor să creadă că pot topi calotele de gheaţă şi răceala lumii cu flacăra unui chibrit….
Un mod ideal de “încălzire globală”, nu ca şi o catastrofă, ci ca şi o resetare a omeniei şi omenirii!
Niciodată, dar niciodată, să nu consideri că tu, om, ai dreptul să bagatelizezi existenţa altuia, să-i cataloghezi acţiunile în funcţie de nivelul tău de percepţie a vieţii şi să-l judeci. Cine-ţi garantează corectitudinea vieţii tale? Câte medalii ai primit, la finele fiecărui an, pentru o existenţă fără cusur, demnă de un ordin al îngerilor? Le poţi număra?
Câtă lumină îţi intră în vise, câte şoapte îngereşti auzi?
Hmm! Nu am fost rupţi din cetele sfinţilor, ci suntem bieţi şcolari. Aici ne pregătim eternitatea. Aici ne stabilim infinitul. Aici ne hotărâm nemurirea.
Până plecăm de aici, în noi, o să tot fie loc de bine şi loc de iubire.
Niciodată, dar niciodată, nu număra paşii celorlalţi! Nu-i nimeni care să-ţi consume porţia de lumină. Nu-i nimeni care să-ţi fure fericirea. Nu-i nimeni să-ţi stăpânească lumea din interior. Nu-i nimeni atât de puternic, încât să ţi-l ia pe Dumnezeu.
Vrei pace? Fii pace! Vrei iubire, fii iubire! Vrei cunoaştere? Cercetează! Vrei lumină? Fii lumină! Vrei înţelegere? Fii îngăduitor! Vrei strălucire? Întinde alte aripi şi ajută-le să zboare! Vrei nemurire? Fii un pui de Dumnezeu!
Nu lăsa realitatea să îţi ucidă idealurile!
Despre autor
