2 Februarie – Ziua internațională a clătitelor
Povești de prin lume adunate și iarăși lumii povestite și redate...
Trebuie să ne întoarcem în secolul al V-lea pentru a înțelege mai bine această tradiție. În acea perioadă, era sărbătorită Prezentarea lui Iisus în Templu-varianta ortodoxă a „ Sărbătorii Întâmpinării Domnului ”- .
La fel și această sărbătoare creștină avea loc la exact 40 de zile după Crăciun, pe 2 februarie.
Papa de atunci, Gelasius I, a avut ideea de a organiza procesiuni la lumina lumânărilor (de unde și numele „Candlemas „) pentru a marca acest eveniment religios. De asemenea, se spune că Gelasius I a decis să ofere- galette- pelerinilor din Roma.
Galette des Rois
Mâncatul clătitelor pe 2 februarie își are originile și în festivalurile păgâne. În acele vremuri, Candlemas se referea la fertilitatea pământului. Fermierii obișnuiau să facă clătite cu surplusul de făină din anul precedent.
Clătitele sunt o specialitate bretonă, o regiune din nord-vestul Frantei, care a devenit cunoscută și apreciată rapid în toată lumea. Pot fi atât dulci (“crepes”), cât și sărate (“galette”), iar umpluturile variază de la cele mai simple( zahăr, dulceață, miere, ciocolată) până la combinații spectaculoase și incitante.
Original, clătitele se serveau cu cidru (băutura fermentată pe bază de mere), ulterior a apărut cea mai spectaculoasă formă de prezentare a clătitelor “crepes Suzette” (clătite flambate în lichior și suc de portocale).
În Franța chiar există o sărbătoare la care se servesc clătite, în mod tradițional. Se numește “La Chandeleur” (2 februarie, “Ziua Binecuvântării Fecioarei Maria”). Această zi a devenit cunoscută ca “Ziua clătitelor”, deoarece tradiția cere să se ofere clătite. Legenda zice că persoana care reușește în această zi să arunce o clătită în sus și să o prindă în tigaie cu dreapta, în timp ce ține o monedă de aur în stânga, va avea noroc de bogăție și prosperitate tot anul. Însă până la clătite, e interesant de știut că de-a lungul secolelor la chandeleur a fost simbolizată de candele, numele venind de altfel din expresia latinească „festa candelarum”- sărbătoarea candelelor.
Sărbătoarea candelelor mai era concepută ca o ieşire din iarnă îndelungată, nu întâmplător clătita, prin forma ei rotundă şi prin culoarea ei aurie, aminteşte de discul soarelui. Însă indiferent dacă astăzi lumea mai crede sau nu în aceste mituri, prepararea clătitelor pe 2 februarie este o bună ocazie de socializare şi chiar de explorare a unor noi reţete.
Poftă bună să aveți oriunde v-ați afla!
Despre autor
